Fiul scriitorului Gabriel García Márquez, scrisoare către tatăl său:
„Dacă mai erai aici, ai fi deplâns fragilitatea noastră, te-ar fi întristat suferința, ai fi iubit oamenii cum i-ai iubit mereu”.
Rodrigo García, fiul faimosului scriitor columbian Gabriel García Márquez, a publicat în ziarul american The New York Times o scrisoare către tatăl său, decedat în 2014. În textul său, García-fiul îi vorbește lui García-tatăl despre pandemia de coronavirus – cum a afectat omenirea și ce lecții ar putea învăța din ea.
“O zi nu trece fără să dau peste o trimitere la romanul tău «Dragoste în vremea holerei». E imposibil să nu speculezi despre ce ai avea tu de zis despre toate astea”, spune Rodrigo García în scrisoarea publicată în prestigiosul cotidian american pentru tatăl său.
În textul către tatăl său, García face comparații cu romanele faimoase ale scriitorului, dar și cu cele ale altora, care îl formaseră. Mai mult, Rodrigo García vorbește și despre teama că omenirea nu va deveni mai bună, ci va reveni la consum excesiv și egocentrism. Rodrigo García e un regizor cunoscut pentru serialul “In Treament”, adaptat în România sub numele “În derivă”, cu Marcel Iureș în rolul principal al psihologului. Cel mai recent film realizat de columbian e “Four Good Days” (Patru zile bune), cu Glenn Close și Mila Kunis în rolurile principale.
Traducerea completă a scrisorii:
„Scrisoare către tatăl meu, Gabriel García Márquez Gabo, 17 aprilie a fost a șasea comemorare a morții tale, și lumea a mers mai departe aproape la fel ca întotdeauna, oamenii purtându-se cu o cruzime în egală măsură uimitoare și creativă, cu o generozitate sublimă, sacrificiu, și toate nuanțele dintre ele.”
„Un singur lucru e nou: o pandemie.”
A apărut, din ceea ce știm, într-o piață alimentară unde un virus a făcut saltul de la animal la om. Un pas mic pentru un virus, dar un salt uriaș pentru specia sa. Vorbim de o creatură care a evoluat de-a lungul unei perioade enorme, incalculabilă, prin selecție naturală, până a ajuns micul monstru rapace din prezent. Dar e așa de nedrept să mă refer la el în termenii ăștia, îmi pare rău dacă cuvintele mele l-au jignit. De fapt, nu îl animă o anume rea-voință împotriva noastră. Tot ia și ia, pentru că poate. Sigur, noi ar trebui să înțelegem foarte bine partea asta. Nu e nimic personal. O zi nu trece fără să dau de o trimitere la romanul tău “Dragostea în vremea holerei” sau o expresie inspirată de el, sau la pandemia de insomnie din “Un veac de singurătate”. E imposibil să nu speculezi despre ce ai avea tu de zis despre toate astea.”
„Ai fost mereu fascinat de epidemii.”
„…Reale sau imaginate în literatură, la fel și de oamenii sau lucrurile care revin. Nu erai născut încă atunci când pandemia de gripă spaniolă făcea ravagii pe planetă, dar ai crescut într-o casă unde a spune povești era o ocupație frecventă și în care o ciumă, la fel ca fantomele și ca regretele, oferea material bun pentru povești. Spuneai că oamenii vorbeau despre evenimente trecute de mult ca despre lucruri care s-au întâmplat pe vremea cometei, cel mai probabil era vorba despre trecerea cometei Halley la începutul secolului 20. Țin minte cât de nerăbdător erai să o vezi cu ochii tăi când avea să se întoarcă, spre sfârșitul mileniului. Te fermeca, o piatră misterioasă care bătea în tăcere ora exactă o dată la 76 de ani, un ciclu care aproxima timpul care le este dat oamenilor pe pământ. Coincidență? Probabil doar ceva care să ne distragă atenția. Erai ateu, dar în egală măsură credeai că e de neconceput să nu existe nici un mare plan, mai ții minte? Nu are cine să ne spună povestea asta. Din punctul ăsta de vedere, tu poate că ai acum mai multe informații decât mine…”
(Foto: hollywoodreporter.com)
Continuare:
Comentarii