Kurt Vonnegut

Scriitorul a notat în colecția sa de eseuri – „ A Man Without a Country”:

Dacă voi muri vreodată, Doamne ferește, vreau ca ăsta să fie epitaful meu:
SINGURA DOVADĂ DE CARE A AVUT NEVOIE
PENTRU EXISTENȚA LUI DUMNEZEU
A FOST MUZICA.

Friedrich Nietzsche

Filozoful a reușit să expună puterea muzicii în cartea sa publicată în 1889 – „ Twilight of the Idols, or, How to Philosophize with a Hammer”:

Fără muzică, viața ar fi o greșeală.

Dumnezeu ne-a dat muzica pentru că, mai presus de orice, să ne poată conduce în sus. Muzica unește toate calitățile: ne poate exalta, ne poate redirecționa, ne poate înveseli sau poate frânge și cele mai dure inimi cu blândețea tonurilor sale melancolice. Dar principala ei misiune este aceea de a ne duce gândurile spre lucruri mărețe, de a ne ridica și chiar de a ne face să tremurăm.

Arta muzicală vorbește deseori în sunete care sunt mai profunde decât cuvintele poeziei și pune stăpânire pe cele mai ascunse colțuri ale inimii. Cântecele ne înalță ființa și ne duc către ceea ce este bun și adevărat. Însă, dacă muzica are ca rol doar diversiunea, ea este păcătoasă și dăunătoare.

Arthur Schopenhauer

Filozoful a notat în „The World as Will and Representation”:

Muzica se diferențiază de celelalte arte. În ea nu recunoaștem copia sau repetiția ideilor aflate în natura interioară a lumii. Este o artă atât de măreață, iar efectul său asupra naturii interioare umane este atât de puternic, și este atât de profund și complet înțeleasă de om, prin toată făptura sa, încât devine un limbaj universal, iar distincția ei o întrece chiar și pe cea în care percepem lumea. Trebuie să-i oferim muzicii o semnificație mult mai profundă și serioasă care se referă la ființa interioară a lumii și a sinelui nostru.

Virginia Woolf, la 21 de ani, a scris în jurnal:

Iată ce calitate are muzica dansantă – ne scoate la iveală instinctele barbare, adormite în viețile noastre sobre – uiți secole de civilizație într-o secundă și te lași cuprins de acea pasiune stranie, care te face să te învârți nebunește prin cameră. Este ca și cum un curent de apă te-a luat alături de el. Muzica este magie.

Victor Hugo, spunea așa:

Muzica vorbește despre ceea ce nu poate fi spus în cuvinte și care nu poate rămâne în tăcere.

Aldous Huxley, în 1931:

Când ceea ce nu putea fi exprimat trebuie să fie exprimat, Shakespeare își punea stiloul jos și cerea să se audă muzica.

Anaïs Nin, într-o pagină din jurnalul ei (The Diary of Anaïs Nin, Vol. 5):

Jazz-ul este muzica corpului. Respirația vine prin alamă. Este respirația corpului, iar urletele și gemetele corzilor sunt ecourile trupului muzicii. Este vibrația corpului care pornește din degete. Și misterul tematicii ținute ascunse, știute doar de muzicienii de jazz, este ca misterul vieții noastre secrete. Le oferim celorlalți doar improvizații periferice.

Oliver Sacks nota:

În timpul plimbării mele matinale cu bicicleta prin Battery Park, am auzit muzică în timp ce mă apropiam de centrul Mangattan-ului, iar apoi am văzut și m-am alăturat unui grup silențios care se uita la mare și-l asculta pe un tânăr care cânta Bach la vioară.

Când muzica s-a terminat, iar grupul s-a retras silențios, era clar că muzica le-a adus o profundă consolare, într-o formă în care cuvintele n-ar fi putut să o facă niciodată.

Muzica, unică printre arte, este complet abstractă și profund emoționantă. Nu are nicio putere de a reprezenta ceva în particular sau din exterior, dar are o putere unică de a exprima stări interioare sau sentimente. Muzica poate pătrunde în inimă direct, nu are nevoie de mediatori.

Nu trebuie să știi nimic despre Dido și Aeneas pentru a fi mișcat de durerea ei pentru el; oricine a pierdut pe cineva știe ce exprimă Dido. Și aici avem, în sfârșit, un paradox profund și misterios, deoarece o astfel de muzică face ca cineva să simtă durerea și doliul mult mai intens, dar, în același timp, oferindu-i confort și mângâiere în același timp.

Susan Sontag, la vârsta de 15 ani:

Muzica este cea mai minunată și cea mai vie dintre arte, este cea mai abstractă, cea mai perfectă, cea mai pură și cea mai senzuală. Ascult cu trupul și trupul îmi este cel care mă doare ca răspuns la pasiunea și patosul cuprins în muzica asta.

Sursă: www.unsitedemuzica.ro

Foto: www.unsitedemuzica.ro